Sunt o intersecție de cuvinte
Crescute din tâmplele tale.
Devin aerul unui zăcâmânt
De colțuri fugitive ,
Legate în instantanee strâmbe,
Și desenez sunetul, învelindu-l în roșu.

Ochii-ți ard, respirându-te toată,
Din coapse către buze, mie.
Colțurile se contorsionează
Intransigent în ropotul părului
Jucat printre degete,
Maxime ale atingerii.

Imaginea ta aprinde lumina
Dincolo de sticla orbirilor
Și surâde căutărilor...o clipă.