Drumul se deschide drept înaintea ochilor mei...
Toate buclele create de timp au dispărut punând vârful pantofului vechi în asfaltul flasc.
Nu vad capătul drumul și asta e bine...
E bine pentru că știu ca traseul pe care îl străbat,
nu se va termina așa repede.

Ating cu piciorul asfaltul încins de soarele meu personal,
Și flori gigantice îl străpung și se înalță intrându-mi în iriși.
Flori printre flori...
Ai să-mi vezi buchetul de flori țâșindu-mi din ochi,
Florile se vor împrăștia la picioarele tale
Fără formă...fără miros...fără culoare

Iar atunci când florile mi s-or dizolva rând pe rând,
Tu, presară-mi flori în cale!