Sunt respins de toată lumea
Nimeni nu mă vrea,
Pot fi o binecuvântare
Persoanei ce vrea să fie mare,
Sau, un adevărat blestem
Când în inimă m-aștern.

Unii mi-au înțeles menirea
Și mi-au oferit toată iubirea,
Alții de frica mea
Au preferat pacostea.
Nu toți iubesc televizorul
Decât cu mine mai bine, emulatorul.

Când în compania mea rămân
Gândurile-aduc surghiun,
Ș-astfel eu sunt alungat
Căci mă cred întunecat.

Și acum m-apropii de sfârșit
Și realizez cât am greșit,
N-am spus a mea identitate
Mă numesc singuratate.