Îmi da ocol cu pași felini
Amurgul zilei dintr-o altă toamnă
Când, cu tristețe, i-am zis Lunii: doamnă,
Mi-e tot mai dor de muguri aprilini

Și de lumină de-nceputuri, clară.
Vezi, vezi ce linii drepte trag cocorii
Unind ținuturi în care se nasc norii
Cu cerurile-aprinse de-o permanentă vară?

Să ne încredem în liniile vagi
Cu care păsările își înseamnă drumul,
Deși există certitudinea că scrumul
Va îneca azururile dragi?

Știu, sunt normale ierni desăvârșind
Rotirile perfecte ale aștrilor pe cruguri,
Eternul niciodată nu stă-n muguri
Și nici desăvârșiri nu vei găsi cerșind

O primăvară după primăvară!
De ce atunci extincțiile dor?
Copacii doar pentru o iarnă mor
Ca să învie iarăși în lumina clară.

Și totuși mi-a fost dor de muguri aprilini
Când, sub o Lună, veștezită doamnă,
Amurgul zilei dintr-o altă toamnă
Îmi da ocol cu pași felini.