miroase-a plumb și florile sunt sloiuri
strivite de ninsorile betege
zăpada-i transferată de la poluri
pe străzi amorul pare să se lege.

corbii sunt mai flămânzi ca niciodată
poftesc hulpavi la inimi sfâșiate
încet în noapte umbrele se-arată
și te atrag de vrei de nu se poate.

orașul se îngroapă în troiene
slute lumini se-nchid în felinare
barbare-s clipele bacoviene
uitat e timpul pentru fiecare.

ninge cum n-a mai nins de cine știe
prefață la destinul voalat
mai neagră-i noaptea la periferie
și-atâtea suflete sunt la mezat.

curge tăcerea în cartierul de gheață
doar foșnet de inimi se-aud prin odăi
se vinde iubire concluzia-i moartă
doar ochii mai scapără aprigi văpăi.

și parcă dimineți n-or să mai vie
iar noaptea-i suverană pe pământ
suntem în viață mai mult cu simbrie
și îmbrăcați în funerar veștmânt.

ce iarnă grea ce gri e pe alocuri
dar mai e mult ca totul să se stingă
doarme adânc amorul printre blocuri
iar corbii ne tot strigă ce mai strigă.