Ce vă spun nu-i o poveste,
Vreau doar să fiți informați,
Că demult, soți și neveste,
Nu erau prea îmbăiați.

De mizerii ca să scape
Și să-și ia vestminte noi,
Anual, rudele toate,
Se scăldau într-un butoi.

Se spăla mai întâi tata,
Și în ordine firească,
Fără ca să schimbe apa,
Intra partea bărbătească.

Când ultimul bărbat ieșea
Gol și proaspăt de curat,
Mamei rândul îi venea
Să intre la îmbăiat.

După ea, să facă baie,
Intra partea femeiască,
Apoi pruncul din copaie
Luau să-l ferchezuiască.

Ce murdară era apa
Vă imaginați ușor,
Că de se luau cu treaba,
Pierdeau în ea al lor odor.

Nu o dată s-a întâmplat
Și a fost mare încurcătură,
Apoi, au considerat,
Să transmită o învățătură:

„De luați pruncul din copaie
Și doriți să-i faceți baie,
Odată cu apa murdară
Nu zvârliți și pruncul afară!”
Iași 28 septembrie 2007