dacă ai văzut sfârșitul ca sfârșit ce rost mai are începutul?
ca și oamenii
mașinile plâng cu capota trasă peste parbriz
unde se refugiază furtunul nu pătrunde furtuna
nu exportăm trădătorii pentru un pumn de fulgi
risipiti pe munte la ghicitul cărărilor
au libertatea să piardă vremea mai iute
atunci de ce la vremuri roșii au inventat secera
iar acum bat cu palma în masă acolo unde e nimicul gol?

sunt din poporul acesta istovit de tăcerile lungi și
subscriu purtărilor umbrei în lume