din păsări a rămas doar conturul
prin care îmi bag degetele
ca într-un cearșaf dezacordat

pe drum am mototolit toți copacii
care țipau la mine cu vocea ta

am lăsat tranșee în aer
și multe alte gesturi de oțet

ziua de mâine este doar
o linguriță cu zahăr
ce acoperă o pastilă pisată
pe care o inghit
ținându-mi nările aripilor

să nu te sperii de mine
dar eu am câte o mână pentru fiecare mângâiere
precum o zeitate vedică

și sunt lătrat
de niște câini fără sfârșit