Din cerul plin cu fluturi reci
se-aștern în mine fulgi-fiori,
sunt non-culoare, vise seci,
din gheață cresc, ca niște flori.

Feeric este jocul lor,
gingașe par și chiar șoptesc
să vin și eu în lumea lor
și să nu plâng, că le topesc.

Visul din timp îndepărtat
se-ntoarce-acum cu fulgii reci
îmi pune-n suflet întristat
fiori de gheață, atunci când treci.

Nu plâng, ci-ncerc să le zâmbesc
să le-ncălzesc cu dorul meu,
sperând că n-am să le topesc
de-am să le-ascund, în gândul meu.