Voi rămâne astă seară lângă tine,

Sculptura mea din gheață,
Te voi lăsa să mă răcești
Și pe mine până la transparență.

Iți sărut buzele brumate
Și mâinile-argintii de ale gerului inflorescență.
Pe urmele lacrimilor urcă spre ochi inghețul
Lăsând lumina ta aureolară să pătrundă în mine.

Fericirea a crescut în mine asemeni unui iceberg
Și acum orbitează atent bolta,
Fiind înțepat ușor,din când în când,
De câte-o stea pierdută.

Viscolul ne-a acoperit deja...
Contopindu-ni-se corpurile
Au modelat o cupolă glacială
Pentru roza arctică a dragostei noastre...

Singuri in beznă, vom visa noapte polara.