Privesc în întunericul luminos.
Văd totul clar, ca prin ceață,
Dar lumina negrului mă orbește.
Negrul e curat, dar albul e impur.
Văd totul în întuneric și totuși sunt oarbă.
Aud urlete mângâindu-mi auzul:
Grave cântate de îngeri, acute de demoni,
Împreună dând naștere unui cântec de leagăn
Pentru cei supărați pe viață și
Dornici de o singură alinare: moartea!