lunecând
ca un pește rănit
gândul grăbit
s-a oprit
pe-o petală de cală



fereastra s-a deschis singură
n-a deschis-o nici
“pisica verde ca iarba”
nici vijelia aceea
ori vreo nălucă



s-a deschis
și astfel
cercul s-a închis
între sloiuri
și cuiburi


ca o pecete
pe întâmplarea serii
te-ai întors spre mine
și mi-ai zis
s-au terminat
verniurile de retuș



clipa nouă
picura caldă
și luuungă











Constanța, 14 februarie, 2010