Sunt pescarul fără picioare.
Merg la pescuit cu scaun electric.
Mi-l imaginez ca fiind corabie apostolică
Iar eu, trăgând la rame, pedepsit pentru nimic.

Uneori, cred că-l voi întâlni pe Hristos.
Va cere să calc valurile, să ascult cât încape
În adâncul adâncurilor mersul ca pas pe pământ
Și clipele de care mă voi îndoi că pot merge pe ape.

Alteori, mă voi lepăda din tot ce e al meu,
Iar despre El voi spune că nu Îl cunosc.
Voi fugi, voi plânge, voi fi pescar făr’ Dumnezeu,
Voi uita încercările și voi spune că nu are rost…

Sunt pescarul fără picioare.
ÃŽntr-o zi a venit la mine Domnul Iisus.
M-a întrebat de cred și de voiesc să-L urmez
Și, fără să mai gândesc la altceva, da!, am răspuns!