O torță răzbate prin sufletul meu,
și-mi arde privirea și crezul,
mă lasă să spumeg, nu vrea ca să pier,
și duce-n genune auzul.
Mă arde durerea, durerea de fier,
și-mi scânteie soarta senilă,
mă curge-n jăratec și-n chip efemer,
iar gândul în noaptea febrilă.

Sărutul de ape aștept deprimat,
și sarea ce arde pământul,
să râd către soare, să spun răspicat:
sunt rece și aspru ca vântul.