ÃŽn graba lor anotimpurile,
Lasă amprentele timpului peste mine,peste pământ,
Uneori am impresia,
C-am trăit cândva și acum nu mai sunt...
Ca o epavă, departe, pe-un țărm,
Uitată de mult de oricine...
Ca un suflet ce-așteaptă rătăcind
Să reânceapă o viață ce vine...
Privesc resemnat, privesc fără vlagă
Schimbările din jur și din gând,
Anotimpuri trec, trecătoare sunt toate
Câte din suflet alung, câte strâng,
În graba ei viața, lasă amprentele timpului
Peste tot ce e-n jur peste mine,
Suflet bătrân, cu priviri de copil
Spre speranțe deșarte de bine.