De ce scrutezi îngândurat
Spre rosturi ce nu le-nțelegi?
De ce încerci înfiorat
A minții umbre să dezlegi?

Tu crezi că poate cineva
Să-ți lumineze bezna lumii?
Totul fără efortul tău
Rămâne-n mrejele minciunii.

Doar descifrând ce te-nspăimântă
Vei reuși mai viu să fii,
Când în detaliu o să știi,
Ce te crispează și te-ncruntă.

Chiar și prin bâjbâieli aiurea,
În căutări sub munți de piatră,
Lumina la sfârșit se-arată,
Ca pomului sclipind securea.

Și astfel de n-ai ști durerea
Și spaima-n viața monotonă,
Ai fi la fel ca incolorul.
Ce-i floarea fără de corolă?