Dorințele de pân’ acuma
S-au sfătuit să-mi răscolească mintea...
Doar una s-a-ntrecut cu gluma,
Cerându-mi s-o las a fi cea dintâi...

Le depăn ca pe-un fir de lână,
Formând un ghem pestriț ca curcubeul;
Mă fac... că scap ghemul din mână,
Să pot gusta un pic plăcerea lor...

Dorințele-mplinite-s multe
Și parcă le-aș dori din nou, aievea,
Ca pe un coș ticsit cu fructe...
Dar și mai multe au rămas doar vis.

De ce-mi-se răzvrătesc în minte?
De ce se-ntorc să-mi tulbure gândirea?
Să dau răspuns? Eu n-am cuvinte!
Sunt prins în vraja lor. Dar, cum să scap?

Răspunsul e doar unul singur:
"Iubește-i pe cei dragi cu puritate!
Nu-ngădui să-ți zboare gândul"...
Căci gândurile-n șir s-or face-un ghem...

........................................

Ca în povești, lăsat-am ghemul
Să se destrame... să se schimbe-n astre...
Și văd luceferi umplând cerul...
Sunt stele formate din dorinți.