Toată ziua, prietene, am răsfoit pagini oarbe!
Hai să-ți spun de ce era atât de tăcută ființa mea:
locuiesc pe o planetă prea depărtată
și sunetul nu se propagă prin vid.
O vâslă de argint ca să-mi apropii neantul,
prietene, toată ziua mi-am construit
ca să vâslesc prin magma de stele,
dar m-am izbit de nori și n-am ajuns.
Toată ziua, prietene, am visat frumos.
Talpa mea călca aerul răcoros,
eram locuit de păsări albastre
și am văzut chipul ei,
o aureolă de abur, vai, în destrămare.
Toată ziua, prietene, am râs
căci anul nașterii mele
a fost un triunghi de diamant, având
un horn prin care și azi țâșnesc cețuri
cu un fâsâit năstrușnic.
Toată ziua, prietene, cred că sufletul meu a plâns!