îmi anin mâna
ca o creangă fără frunze
de brațul ei spinos
stăm așa,
îmbrățișați în durere
acum ninge -unu, doi-
cad fulgi albiți
ce dans de alb
sau se opresc
ce vals penibil la ochii mei
inima bătea cu putere mai
să-mi strivească o coastă
dar a venit încă o iarnă inutilă
îmblânzită tace în bătăi
unu, doi. trei...