Din ceruri ea a coborât
Să caute Pământul,
Și printre toate rând pe rând
Să-și lumineze gândul

Cătând prin râuri printre văi..
Găsi ea de cuvință,
Să caute prin muritori
O veșnică dorință,

Prin nopțile ce petrecea
Pe Luna de pe cer,
Privea Pămantul cu speranță..
Și cobora in zori ..,

Uimită fu de ce găsi
De dragoste, credință,
De ura dintre muritori,
Și lipsa de voință,

Dar gândul ce ii lumina
Venirea pe Pământ,
Pierdea lumina de a fi
Adus cândva de vânt.

Trecu un an ..
Trecură doi..Și –n anul 3 păși
Și un mesaj de muritor
În noaptea grea sosi

Stingheră, coborâ din nou..
Privirea catre el,
Și ascultă durerea lui
Ce se inalța spre cer,

Privirea caldă și pierdută,
O mână tremurandă,
Ce ii cerea doar un cuvant
Iubire, doar atâta

Ea se gândi ca el o vrea
Aproape sa ii fie,
Și îi trimise în dar o stea
Durerea sa-i aline,

A doua seară veni iar
Sub Lună, ii era casă
Și o rugă din nou să-i dea
O stea din cer culeasă

O stea din cer? se gandi ea..
El căuta iubire,
Și ea tot asta isi dorea
Lăsase nemurirea..

Se aplecă asupra lui
Cu tainicul sărut,
Îl ridică cu ea spre cer
Departe de Pămant,

Iar tânărul ce ii sorbea
Timid, din ochi pivirea
O intrebă de unde vine
Și ce e nemurirea

-O, nemurirea, spuse ea..
E dragostea-ți de sine
Și doar cand ai să ajungi la ea
Vei știi ce e iubirea

În tainicul adânc al Lunii,
Se cufunda tăcerea
Iar dragostea ce iși purtau
Le alina durerea

Trecu un timp și o intrebare
Le tulbură iubirea
Cu atâta dragoste in jur..
Simțeau doar fericirea

El o intrebă.. căci doar aflase
Răspuns pentru iubire
Și vru să stie mai departe
-Ce înseamna nemurire?

Ea îi prinse mâna in palma ei
Cu ochii înlăcrimați..
Și se-aplecă asupra lui
Aproape de obraz

Durerea ce o copleșea
Îi frângea inima in două
Și lacrimile ce-i curgeau
Păreau a stropi de rouă

Se îndreptă dar spre Pământ
Cu tânărul alături
Și îl lăsă de unde odată
Se întindeau omături

-Rămâi cu bine visul meu
Și s-auzim de bine
Te voi veghea de sus mereu
Voi fi mereu cu tine


Uitarea ce il cuprindea
Aduse doar tăcere
Și se intreba din când in când
De ce simte durere

Din când in când ..privea spre cer
Și întreba tăcerea
De ce simte iubire
Dar fără amintire

Și tot din cer ea îl privea
Îi lumina cărarea
Cărearea vieții ce-l ducea
Sa uite nemurirea

Trecură nopți și zile în șir
Si ea doar aștepta..
Să vină ziua
Ce va fi pentru ea

O noapte plină de lumină
Se oglindea în ape
Și el crezând că prinde luna
Se a aruncă pe spate

Cu ochii ațintiți pe cer
Se cufundă în valuri
Simțea ca este mai ușor
Decat era pe maluri

Ea îl privea cât de senin
Dorea sa-i fie aproape
Si cum doar trupul muritor
Se cufunda în ape

Iar sufletu-i se ridica
Spre ceru întunecat
Ea -l prinse aproape de al ei
Și se pierdu în noapte

Luna îi folosise atunci
Când căuta iubire
Alături se indreptau spre Soare
Știau ce-i nemurirea