Apropie-te, vestite cavaler,
că de incendii fața ți-e arsă,
îmbrăcămintea lucioasă, de fier,
s-a aburit și trebuie ștearsă.
Știi, ploaia de secunde a adunat
o groază de ani ca o rugină
și cu fiecare răsărit și scăpătat
s-a mai născut și a mai murit o regină
care în zdar te-a așteptat, viteze,
croșetându-ți cămașă de zale
ca sabia timpului să nu te cresteze
în fulgerările-i zodiacale.