gândurile mele-n două,
luminate c-o măsură
nesfârșită de iubire,
odihnesc pe-a frunții cută
adâncită în tăcere și
mirare neștiută
ochiul nopții roua-și caută,
zâmbetul de-nțelepciune…
frigul ne-ncălzește-n brațe,
înfășați cu fericire,
dragobeți pierduți de veacuri

candidați la nemurire…