Bucuria și tristețea mână-n mână merg în viață
Și-mpletesc cu măiestrie... ca acul, un fir de ață.
Ni se pare că-s aievea clipele ce-au fost mai grele,
Însă cele fericite... par distanțe între stele.
Hai să facem bucuria să ne-nveselească traiul...
La necaz, cu haz în vorbe, să ne presărăm tot graiul.
Că-nțeleptul, e poporul, ce-n proverbe ne tot spune
Cum să scapi de cele rele, să ai parte... doar de bune.

Nu uita că rugăciunea, către Dumnezeu te poartă,
Iară El, Preamilostivul, chiar păcatele îți iartă.
Nu fi rău! Nu fă doar rele! Mai zâmbește câteodată!...
Lasă: berea, țuica, vinul!... căci acestea te îmbată.
Multe vicii, sunt rușinea afișată-n plină stradă
De acei ce-n goale vorbe, cinstea vor ca să și-o piardă.
Să-ndreptăm tot răul, care-n rău mai mare se preface!
Să dorim dreptatea lumii! Cel nedrept, la zdup va zace.

Hai zâmbește și-ai să vezi cum pe trist înduioșezi,
Fruntea i-o înseninezi; hai zâmbește și-ai să vezi!
Doar o clipă de zâmbești, dragostea ți-o regăsești.
Doar o clipă de zâmbești, vei simți că-ntinerești.
Vai durere, neplăcere; Lasă-mă făr’ de necaz!...
Singur, trist în noaptea albă stau, ca cucuveaua, treaz.
Hai, oftează! Te calmează! Rupe vraja de coșmar
Și îndată, ziua toată, fi-va zâmbet și nectar!

Hai, zâmbește,
Nimeni nu te-oprește,
Zâmbetul nu costă nici un ban.
Uită clipa,
Clipa neplăcută,
Uită totul și zâmbește iar.