Mirări de ciută care înoată-n primul estru
Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi
Din mugurii prin care, un călăreț pedestru,
Cu gloanțe verzi, va ninge ai primăverii fluturi.

Prin abur de câmpie, la marginea pădurii,
Tăceri înmiresmate, din goană în buiestru,
Se-opresc ca să asculte, cu sete-n cerul gurii,
Mirări de ciută care înoată-n primul estru.

Miroase a plecare, se-aud cărări prin lume
Sub pașii ce aleargă spre patima din ruturi
Și ochiul, care-n teamă, ce n-are șir sau nume,
Se-agață printre ramuri înjunghiind săruturi.

Te simți ca Demiurgul la facerea din ape,
Suflarea nenăscută-l urmează pe Maestru,
Te crezi sălbăticiunea venită să se-adape
Din mugurii venirii din călăreț pedestru

Ancestru e cuvântul ce șade sub sechestru
Și-mpușcă a mirare cu florile din cnuturi,
Zi după zi, speranța transcederii-n ecvestru,
Cu gloanțe verzi, va ninge ai primăverii fluturi,

Cu gloanțe verzi va ninge, ai primăverii fluturi,
Din mugurii prin care un călăreț pedestru
Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi,
Mirări de ciută care înoată-n primul estru.