ne plouă ne ninge și ne arde
soarele ei de treabă
păi sunt zilele noastre spune o bătrînică
sunt niște frumuseți de babe și
toată treaba e s-o lași cum a căzut
numai așa îți ușurează inima
să fugă imprevizibil
ca un copil

altfel orice scăfîrlie e plină de ieri
obeză de amintiri de cunoscut
de răul ei strict necesar

o babă în toată astenia cuvîntului

aveți dreptate îi spun
fiecare din noi avem
cîte o babă frumoasă
și un copil cuminte

desigur copiii fug mereu
de parcă
acest mic cimitir ar fi
cine știe ce lume mare

dar bătrînicile stau liniștite
la locul lor cu bilet
în sala tumefiată
de așteptare