IMPOSIBILA DORINÞÃ

Să nu te mai doresc îmi ceri câteodată
Să nu mă-ndrept spre tine îmi pare nefiresc
Atât venin în vorbe n-am risipit vreodată
Cu tot amarul clipei, eu încă te iubesc.

De-ar fi să uit de tine, ar trebui cu totul
Să plec din astă lume.Și unde să mă duc ?
M-aș lepăda de toate, de trup, de chip, de nume
Însă de-a ta iubire nu pot ca să mă rup.

De-ai cere universul, ofrandă la picioare
L-aș face într-o noapte, dar să nu-mi ceri nicicând
Să mi te scot din minte, din suflet sau din gând
C-as fi precum o floare, ce-n gerul iernii moare.