mă gândeam la tine zilele astea
la cum știai tu să treci mereu prin ziua și ceasul
însingurării mele
punctual ca o factură de telefon

cum sfidai regula anotimpurilor fixându-ți ceasul
după bătăile inimii

mă gândeam la tine
la țigara ta amânată când noaptea ni se lipea
de piele umedă pânză
un soare lăuntric galopa ca un poștaș
să lege cuvintele între ele

iar corpurile noastre
păreau o minunată magnolie