Porcozaurul

Pe când pământul nu avea savanți
Și toți copiii se jucau normal,
Zburda pe câmp un straniu animal
Al tinerilor goi și ignorați.

Părea corcit din porc și din balaur,
Putând fi născocit doar de-un cuidat;
El grohăia cu dinți de monstru beat
Și era cunoscut drept porcozaur.

Sub fizicul său înspăimântător
Zăcea un suflețel de neiubit.
Doar uneori, câte un rătăcit
Descoperea ce e-n interior.

Nu ascundea nimic periculos:
Cei ce-ndrăzneau, chiar se jucau cu el-
În general, puțini și fără zel,
Care treceau de-aspectul monstruos.

Dar timpul, iată, s-a tot scurs de-atunci
Și oamenii au suferit schimbări.
Mulți au acum doar din asfalt cărări
Pe care merg să realizeze munci.

Iar porcozaurul, sătul de tot,
S-a adâncit în resturi de păduri,
Urmând să piardă vremea cu făpturi
Ce-i semănau la piele și la bot.

Incă mai sunt nefericiți destui
Care o poză și-ar dori măcar
Să aibă cu-acest unic exemplar
Al vieții ce-a fost ieri și astăzi nu-i.

S-a dus, n-o să îl mai vedem nicicând!
Chiar de trăiește, pururi e ascuns
De ochii celor ce amar au strâns
În suflet, vise, brațe și în gând.
(12 - 17 septembrie 2008)