S-a dus, s-a dus, e sub pământ,
Cavoul ei e mângâiat de vânt.
Noaptea o mai văd în gând,
Și o sărut doar visând.

Sunt nopți triste când aud un ecou din adâncuri,
Bătaia inimii ei încă dă din mormânturi.
Frumoasa mea petală de roză,
Ce acum te am doar într-o poză,
Păstrează-mi un loc printre cei ce nu mai sunt,
Lasă ușa cavoului întredeschisă,
Am să vin purtat pe brațe de vânt,
Să-ți fiu aproape și în mormânt...