Simt cum mi se urcă pe piciorul drept Dumnezeu.
Urcă miriapod și împotriva gravitației.
Încearcă să ajungă prin mine
La apogeu.

Simt, în același timp, o mare dizgrație.
Pașii Lui mă gâdilă cu ostentație
Și mă reped să îl opresc,
Să-L strivesc.

Abia acum înțeleg că ceea ce simt este
O eternă și lumească poveste
În care poți ușor risipi
Ofense și palme.

Încă port acea senzație de mâncărime.
Dumnezeu parcă tot dă din picioare.
O nouă tresărire, se pare,
Ce în mine răsare.