I-ti scriu de-aici din lumea noastra rece
din linistea cupolei de calcar
te-aud,te stiu ca-ci ninge-ncet si rar
cu fulgi fragili,ca timpul care trece.

Esti prea departe,poate sa-ntelegi
aceasta,grea,apasatoare clipa
cum ne subjuga timpul subt aripa
pe noi,plapanzi,masluitori de legi.

Esti prea departe,poate e tarziu
si-as vrea sa ninga calm si impacat
in lumea obosita de pacat
unde mai sunt si visator si viu

P.S

Te-aud,te stiu pe undeva pe-aproape,
in linistea ce nu ne mai incape
.