Gândite margini de seară
prinse-n inele de foc:
sculptează-mi, slăvite, din ceară
pe optimul prooroc
și lasă-i gândul pe ape
la locul cel mai adânc,
să-și simtă moartea aproape,
s-o poarte mereu în oblânc.
Musti-va steaua zdrobită
miresme uitate de mosc
din ziua nezăbrelită
pe care-am s-o cunosc
după orele ca niște cercuri
tăiate concis în mărgean,
când aerul palid de miercuri
îmi limpezește-n pupilă ochean
spre lumi văzute arare
ca niște enigme-n oglinzi,
Cu degete limpezi, de sare,
pipăind frenetice grinzi,
împlinește vraja agale
prin dansul acesta obscur:
îmi îngheață un suflet sub zale
din apă, din foc, din azur.