Și aud frunzele foșnind,
Și simt toamna venind,
Și cu ea o melancolie ce mă doare.
Și aud vântul ce spulberă visele de altădata și iubirea moartă.
Taci! Taci! Taci!
Căci e din ce in ce mai greu să mă prefac că nu-mi pasă
De frunzele ce cad din copac.
Și cad cu suflete deșarte și speranțe spulberate
Ce dor și-alina viața,o alinare crudă și ploioasă
Ca toamna ce cade măiastră!