drumul meu
pe care toți mi-l bagă prin toate prăpăstiile corpului
ca fiind o carte scrisă cu pietre
(dumnezeu cred că întreține mii de scriitori)

îl depavez de toate ideile
și rog o țigancă să-mi asfalteze liniile din palmă
poate vreo mașină îmi scurtează existența

nimeni nu calcă morminte movilă cu cruce
și ceartă ochii mei din picioare
de pe fereastra castelului de pe timpul ce-a trecut
prin cimitir

toți ne vrem alchimiști
toți bem apă cu lănțișoare de argint