mi-ar trebui o zi deosebit de rece și de uscată
o zi învelită în năframă neagră
precum o femeie venind de la o înmormântare
mi-ar fi necesară o asemenea zi
spre a mă putea retrage-n coliba-mi de oase
lângă focul pâlpâitor care fumegă-acolo
și întinzându-mi peste tot la uscat amintirile
să le aleg și să le pun deoparte
pe cele mai ușoare și mai puțin mioape
cele în stare să mai spună câte ceva
despre o anumită tinerețe
care se pare că a fost a mea
dar a dispărut fără urmă
acum vreo 30 de ani
precum o ploaie fierbinte fâlfâind între steaguri
precum o insulă scufundată în miezul de bronz
al oceanului
așa s-a făcut nevăzută și-a dispărut
de pe toate străzile din univers
dintre toți spinii mari și sălbatici ai zărilor
din toate bibliotecile muzeele arhivele jeluitoare
așa s-a făcut nevăzută a dispărut
nelăsând-mi decât această barcă îngustă din piept
cu care călătoresc noaptea pe mările de aer ale singurătății
sub giulgiul de cenușă al clipelor orelor
călătoresc grăbit și mă duc
stăruitor înspre margine
s-ajung acolo cel puțin în ultima zi
deosebit de nesemnificativă și de uscată
precum o femeie învelită în năframă neagră
precum un pâlc rece și-ntunecat de bărbați și femei
venind de la o înmormântare