Pe fiecare muchie a cubului decupat din aer
stă o pasăre de culoare diferită
cu aripi înmuiate în curcubeu
ce acoperă orizontul desfășurat în evantai
penele zgrunțuroase mi se fărâmițează în palma -
pistă de decolare a săruturilor
propulsate prin reacția dintre respirație și hidrogen
polizez cubul și fac din el o sferă
în care îngrămădesc eurile bolnave
fiindcă au absorbit prea mult Dumnezeu
și prea puțin diavol
iar prin osmoza dintre esențe contrarii
a luat naștere o stare echivocă
cântărind greutatea luminii și a întunericului

pipăi obiectele din piatră sau din marmură
sfărâmate în maxilarul imens al naturii
fiecare deget se imprimă pe suprafața intrinsecă
urmele devin umbre de forma mâinii
pornite într-o călătorie de cunoaștere a lumii

eu sunt un număr care se schimbă în fiecare secundă
mă calculez în integrale și în logaritmi
când ating infinitul sunt reproiectat înapoi în mine însumi.