Atâtea am de spus și dacă-o fac în versuri,
stau cu teamă că-n urechi vă sună falsuri,
dar vreau să înțelegeți că am intenții bune
și să-acordați urechea cu ale mele strune,
că poate doar atunci o muzică sublimă
o să se-nalțe-n suflet, de la inimi la inimă,
sau se ridică-n ceruri, când voi îmi judecați
prea aspru a mea lucrare și-apoi mă întrebați
de ce pot scrie aceste poezii triste,
dar sunt povești simple, de mine trăite,
iar rodul din cuvinte azi pare mai sărac
căci n-a fost pus la lucru, ca lâna la darac,
și dacă pare gol și fără miez gustos,
mâine voi culege altul de pe câmpul cel mănos...