colibri pe umeri port
respirând doar iarbă crudă
țip să audă lumea ta:
într-un plic roșu îți voi trimite șoapte
pe care-n noapte să le dumici cu sete

în plicul verde trei zâmbete pierdute
în gara fără de răbdare
cu pavilioane triste
cu vrăbii pe streșini gri
vei ști
de mâine mă mut pe-o stradă curată
de-o fi să o caut
o viață
din zori până-n amurg
cu părul ud
și o răceală netratată
dinții dor, rimelul curge

dulce te-aștept
ca pe o amintire
te-ascult
mi-a intrat primăvara în ochi
de-atunci plâng cu fluturi