Și uneori de sufletul mi-a plâns
Lăsat-am vântul să-l sărute
O rugă-n șoaptă am trimis
Spre zări necunoscute.
Căci, vorbe de am risipit
Au fost bucăți de suflet
Cu dragoste trimise.
Și chiar de uneori mai doare
În cartea vieții am sa scriu
Aceeași risipire, nu doar de vorbe,
Dăruite.
Vărsat-am lacrimi cu duiumul,
Dar, oare cine știe?