străbat străzi
în jurul cetății
mintea mea e în ruine
zidurile plâng
un gând
în lipsa mea
chemarea lor mă sfâșie
și mă lasă gol
în fața legilor
sunt spectator
în timp
mă modelez
cu mâinile întinse
devin statuie
pe scena evoluției
un rol a luat sfârșit

fără loc de veci
trăiesc
dacă tu vei vrea
în urma mea să scrii
sunt viu