Arta de a colora papucii

Arta de a colora papucii în castitatea unei lumi desculțe
se numește promisiunea cronologiei cum că
mâine îți vei aminti de o melodie perimată
intitulată destul de sugestiv: "Ieri!".

Pe același ritm trohaic poți câștiga la 6 din 18
oportunitatea de a face break-dance între consoane
cu speranța că vei crește frumos într-o vocală
după o pubertate suficient de surdă.

Sosie veritabilă a acestui dans este aerobica buzelor leneșe
sau în limbaj arhaic: sorbitul asfințitului cu lingurița
de cafea specială cu prospectul:

"Pentru sănătatea dumneavoastră evitați excesul!
În caz contrar adresați-vă...
mie!
Doar un bip!
Are bunica minute suficiente-n Cosmote,
iar eu suficienți neuroni puturoși în concavitatea
cutiei craniene."

Se-ntâmplă, deci, să schimbi frecvența sub influența cafelei,
dar mega-hertzii n-au fost niciodată prieteni adevărați,
cum nici tu nu te afli în deplinătatea facultăților mintale
flirtând cu dislexicitatea afonă a unui adolescent frustrat
ce se ascunde în spatele butoanelor cauciucate ale
telecomenzii, sorbind de zor naturalețea pixelilor
ecarnului LCD cu diagonala de 306 cm- criză adoptată și la
înalt prea sfințitul nivel al bugetului brutalizat de
cifre impertinente ce se-ncăpățânează să fie capturate
și puse sub același lacăt cu un calculator de masă
nu prea deștept- baterii 777 minus alte 111
perechi de papuci b&w- marca Adidas- third-hand.