- doina unei excursii interioare-
evadare unde nu-s metrouri microbuze cu teroare.


mi se impun canoane, închinările la burți sfidătoare,
colosale ca un ogor menit să fie pâinea celor mulți,
ca o turmă de mioare pălmuită, tâlhărita,
doamne, astăzi să nu mă citești să nu mă asculți
spaime de monstruozități, lumea cu explozii de teroare,
capitala marilor minciuni e zguduită din temelie
(bulversare de credință la o lume somnolentă)
axa crezului meu e invadată de dispreț
precum axul timpului atacat de rugină
eu la radioul din mașina răstimpului
nu-ți pot transmite Oda Bucuriei - te-aș minți...

E fenomenală această lume- nebunie suită la ceruri,
nimeni nu mai știe să aleagă între îngeri și demoni,
preaeleganți toți belzebuții timpului bogați stăpâni
pe munți și ape de sudori- zadarnice povesti cu zâne
cu lorzi, cu feți frumoși, cu sfinți încondeiați pe ouă .

Un singur fapt mai este pur, lacrimile florilor
în zori de zi să se rostogolească beznele prin rouă.

Doamne, vino miracol postmodernism mineral
să nu mă lași să uit să exersez
admirații cu muguri în corelele luminii salvatoare
e săptămâna patimilor mari- întreg pământul dacă-l înconjor
îndură suferința lui Cristos ...
cultura trupurilor să se mântuiască cu moarte de miel
crema cuvintelor albe fie fericirea pentru pască .
Doamne, privește codrul meu ce te-a iubit,
te-a desenat pe aer pe scoarța suferințelor ascunse când lumea din afară - tropotire sub o gură cască
te-a strivit în goana după desfătare.
vino, codrul cu arhangheli vegetali au suit
în nervuri rafinate vremuri, vârste cu licori de sărbătoare.