iau Pămîntul între două degete
să nu îi curgă oceanele
mama e cea care m-a învățat să fiu atent
cu ceea ce ating

- ține furculița cum ai ține stiloul
din stilou pete albastre asemenea oceanului
mă gîndeam la cer la nori

nu credeam să ajung Dumnezeu
în lumea creată de mine stabilesc marginile
uite
copilul acela se joacă cu mingea
populată de ființe raționale

- scrie frumos zicea mama
scrie istoria acesta cum ar fi imperiul tău

a trecut mama pragul albicios al iluziilor
în imperiul meu i-am făurit tron
calc cu mîndrie oceanele
calc basarabii și herțe

- mamă
strig
universul se clatină
doar Pămîntul e susținut de atlas

- mamă
strig
de sus zîmbește Luna

nu mai am degete.