nu ți s-a întâmplat niciodată
să alergi către tine
și să nu te ajungi?


așa vine ea,
mereu pe vârfuri, cu fața întoarsă
spre aripă,
cu teci otrăvite pe glezne
și faguri la sân,


uneori
mă strigă cu toate culorile solzilor,
cu tot sângele ei amărui


și aștept
să se-ntâmple

cum așteaptă un copil rătăcit
palma aspră a tatălui
când simte noaptea pe șira spinării,
fremătând
ca o gură de văduvă.