zâmbește,ești creatorul înzestrat să modelezi secunda tristă
ca pe un pumn de ceramică din subteranele prea negre
intro cupă de băut miasme de lumină, intro balerină fantezistă
dragostea razei pe portativul frunzei scrie cântecul tău.


bolovanul înțepenit în cale să-l sculptezi o treaptă de miraj
cuvântul e dalta, timpul rigid provoacă artistul din tine,
invită o stea la colecția de biruinte,chemăriiă, nu-i face grilaj
deschide fereastra scatiul dă sonor ecourilor fine.

orchestra nopții- cântă lin lăuntrica predestinare
să poți pluti în palma dragostei ca norul cumulus
momentul viitor se cheamă bucurie - sămânța din care
alte anotimpuri vor răsări mirabil să nu aibă boemii apus.