Tăietorul lemnului mut crapă ziua-n două.
Covertura brazilor 'nalți cerne nori-n rouă.
Păsărele caută stol, timpul să-l petreacă-
Totu-i calm și așternut, parcă-i făr' de capăt...

Călărețul vîntului orb ține calu-n hățuri.
Roditorii fructelor roși 'zvîrlă poama-n lături.
Vremea, sub un ceas văratec, limbile și-a rupt,
Seara n-are întunerec, noaptea nici atît.

Lutul frămîntînd o formă pare în gestație,
Universul se deformă dînd femeii grație.
Din coasta ei, desăvîrșit, ieși-va un bărbat
Ce mai pe urmă, ascultînd, din fruct nu a mîncat.

Atîta timp cît mulțumită femeia va fi
Și subordonat bărbatul se va obișnui,
Dintr-o balanță ridicată din cer înspre pămînt
Ne vor pica din talere bucăți de Rai, pe rînd.