Ezit să merg la culcare.
Mi-e o teamă teribilă
Că în această noapte nu te voi visa.
Colonii de gânduri stau la pândă,
Între noi e prea multă mustrare,
Prea multă teamă.
Nu știe nimeni, nici tu,
Nici eu
Ce se va întâmpla în vis.
Poate nu te vei arăta
Și voi fi nevoită să supraviețuiesc
În gările insalubre ale insomniei.