amirosea a cicoare marea
și a poem izgonit din paradis
clipa era imensă ca un monstru marin
unde-am ajuns totul era-n ruină
și din ruinurile lumii
copilul meu preschimba elementele materiei
în ultimele idei despre fericire ale lumii
întinzându-se precum arcul lui Achile
cu gura-i infinită veni și Moby Dick
revărsă asupră-mi toate apele mării
înotând spre ținta verticală
a sublimelor fapte de arme
rămase vouă.