A mea e glia asta aspră-n care cresc...
Eu o umbresc,
O ocrotesc,
O stăpânesc,
O–mpodobesc
și altă-mpărăție nu visez și nu râvnesc...

Nu zăbovesc, nu mă grăbesc
să freamăt și să cresc.
Aici, înfipt adânc în solul strămoșesc,
Lupt, rabd și deger că să înfloresc
și să rodesc...
Aici se desfășoară surdă,
necurmată lupta-mi grea,
Aici mi-e patria
De car’ mă leagă ca de-un sfânt tezaur:
Glia, rădăcinile-mi de-oțel
și merele-mi de aur,
Acum și pururea...