doamne, ce știu bine când multe nu știu ?

oare nu sunt poeții fii mioriței liberați din stână?
cu izvoarele cu codrii formând frumoasă gașcă
prin trupul lor deschid cărări turmele de lumină,
cerbicii de zimbri cu oile stelare vor să pască.

vântul vuiește în trompet cu sunete de sticlă
gașca diplomată fluierături negociind în frunza deasă,
veacuri și istoria simetrii forfecate prin cețuri și pâclă
mai toarnă-n cupele de umilință duioșie rubiniu- spumoasă.

gașcă mândră , hai să negociem cu manageri cerberi
locuri la teatrul planetar- divina comedie dantească,
de-atunci nu s-a schimbat nimic decât că suntem liberi
din lacrimă de taină din cuvânt facem cerului frescă...

? doamne, cine ne stoarce de farmecul viu cognoscibil,
știu că avem credința țesută în revere și tivuri de ie,
să mai putem închipui acestei lumi caracter admisibil ,
știu că progresul ni-l împrumută băncile glumă zglobie,
știu de egale puteri infernul și raiul- agonia - extazul
știu doamne că te așteptăm să schimbi în univers macazul.

doamne, din ce tabără cum să te strig- în ce grai ?
sinodul popimii te-a stors și de seva ce nu o aveai ?